Categorisit la Uncategorized
Am ezitat neştiind cum să vă salut! E seară când scriu mesajul ăsta, dar, probabil, îl voi publica mâine la prânz sau cine ştie când…
Dacă îmi aduc bine aminte, Kurt Vonnegut spunea, la un moment dat, în “Mother Night”, că pământenii sunt un continuum de ipostaze, că n-am avea trupul de acum, ci că trupurile noastre şi imaginile din mintea noastră se reiau la nesfârşit. Mă obsedează imaginea aceasta şi nu am, din păcate, timp să recitesc romanul ca să mă lămuresc cum vedea el lumea.
E un punct de pe lista celor ce vor fi, aşa cum, la un moment dat, pagina asta se va umple de viaţă. Nu sunt încă pregătită pentru a o umple, dar… pentru toate există timp, pentru că “Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,/De asupra tuturora se ridică cine poate…” Fapte, vorbe, întâmplări toate sunt în legea firii, sper numai că voi găsi resursele care să mă ridice deasupra propriului meu timp şi să mă ajute să mă arăt lumii aşa cum sunt astăzi!
Vă salut cu respect pe toţi cei cunoscuţi şi necunoscuţi care mi-aţi acordat minutele dvs pentru a citi acest mesaj.
Deocamdată, Hello World! (Nu din snobism, ci din pură derută asupra timpului… Oare să-l postez chiar astăzi? Cred că da! Voi renunţa, deci, la pretenţia de originalitate care mă obliga să caut alt titlu decât cel cu care m-a întâmpinat site-ul.)
P.S. Poate că n-ar fi rău să ne întoarcem puţin la clasici. Dacă n-aveţi genele prea ostenite, accesaţi acest link:
